Teamwork adevărat
A III-a ediţie a festivalului × de dans × mişcare × teatru
Gheorgheni 30. sept. – 3 oct. 2010
O să fiu sinceră cu voi. Fără cuvinte măreţe, fără vre-un scop înalt. O să fiu sinceră cu privire la festivalul de dans, mişcare şi teatru, organizat pentru a treia oară în Gheorgheni.
Aşa cum sugerează motto-ul „Teamwork”, am fost martorii unor spectacole născute în spirit colectiv, din bucuria de a crea şi de a juca împreună. Pe parcursul festivalului, am avut parte, fără nici un dubiu, de nişte spectacole extraordinare.
Festivalul a debutat cu spectacolul celor de „acasă” (piesa „Playground” a trupei Figura din Gheorgheni), spectacol care a fost a încercare interesantă de a prezenta limita dintre nebunie şi inocenţă cu o doză sănătoasă de ironie şi absurd.
După spectacolul gazdelor am avut parte de un performance tulburător din partea artistului Çağlar Yiğitoğullari din Turcia, care a pus multe întrebări legate de limitele teatrului şi autobiografiei. Spectacolul a fost o experienţă inedită, ceva ce nu prea întâlnim în tradiţia noastră de a face teatru.
În cea de a doua zi am avut parte de două spectacole excelente. Spectacolul “Brecht - The Hardcore Machine” a fost cu adevărat energizant. Puterea actorilor s-a resimţit în sală şi s-a creat o atmosferă tulburătoare, ca rezultat a muncii excepţionale ai actorilor trupei Urbán András din cadrul teatrului Kosztolányi Dezső. Energia şi entuziasmul actorilor este de invidiat, iar rezultatul a fost o adevărată delicateţe în lumea teatrului.
Trupa Bozsik Yvette a creat un spectacol autobiografic, dar în nici un fel plictisitor. Dimpotrivă, spectacolul era umplut cu scene comice, cu aspecte tratate cu autoironie, în care erau intercalate şi critici legate de regizor şi de actori. Spectacolul a creat senzaţii controversate faţă de trupa şi de persoana lui Bozsik, dar faptul, că au folosit conştient aceste aspecte, au câştigat simpatia tuturor în sala de spectacol.
În a treia zi, trupa Tünet ne-a condus în propria noastră lume cu o ironie sănătoasă, în lipsa căreia nici nu am supravieţui. Spectacolul a fost pe placul audienţei: am râs încât nu mai puteam respira. Actorii au rostogolit lumea în faţa noastră, iar rezultatul a fost excelent. După acest spectacol nebun (în sensul cel mai pozitiv a cuvântului), am fost vrăjiţi de ritmurile flamencoului în cadrul spectacolului „Yerma”, adus de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Povestea tristă a tinerilor a fost învelită într-o atmosferă cu adevărat latină. Sentimente tulburătoare au primit formă într-un dans specific spaniol, conform piesei folosite. Regia a avut grijă şi de cele mai mici componente a imaginii de pe scenă.
Ultima zi a festivalului a adus un spectacol ciudat. „Ékezet” (accent) era un spectacol liric, cu un protagonist recunoscut în lumea dansului teatral. Döbrei Dénes a creat un spectacol eficace, un dans puternic, plin de sentimente pe o muzică live, bazată pe acordurile triste ale unui saxofon şi unui violoncel. Citatele din opera faimoasă a lui Exupéry (chiar dacă le considerăm banale sau nu) au ajutat în crearea unei atmosfere impresionante.
Ca încheiere am urmărit spectacolul „A soha vissza nem térő” (Cea care nu se-ntoarce niciodată). Spectacolul, dominat de banalitate şi vulgaritate, a avut un rezultat copleşitor: audienţa a râs în hohote timp de o oră şi jumătate. Trupa lui Pintér Béla a adus un spectacol care „a zburat” peste aşteptările spectatorilor.
Pe lângă spectacolele diferitelor trupe recunoscute, am avut parte, pe tot parcursul festivalului şi de nişte concerte plăcute. De la începutul festivalului nopţile au fost umplute cu muzică de calitate pe placul tuturor. Turpa Tündérground ne-a vrăjit cu acordurile exotice al flautului, drâmbei şi chitareri electrice, respectiv acustice împreună cu vioara electrică, tobe şi chitară bas. Aurent Rochelle şi Loic Shield ne-au hipnotizat cu melodiile lor misterioase, iar Lajkó Félix şi Brasnyó Antal ne-au oferit a seară impecabilă pe acordurile vioarei şi violei. După melodiile relaxante, Küb_beat a ajutat cu muzica lui la o petrecere fierbinte. Trupa Aievea a adus o muzică cu adevărat teatrală, care s-a încadrat în spiritul festivalului, fiind vorba de o trupă a cărei muzică este folosită de multe ori pe scenă. Şi să nu uit nici de petrecerile lui Dj. Popular (cunoscut şi pe numele de Dj. Paranoia). Melodiile balcanice sau piesele populare de rock au umplut sala cu oameni până-n zori.
V-am promis că am să fiu sinceră. Ca să mă ţin de promisiune, trebuie să recunosc că m-am mirat cum de o trupă atât de mică a reuşit să ne oferă un program atât de interesant, de înaltă calitate, în mijlocul crizei economice. Nu vreau să intru în detalii, dar jos cu pălăria în faţa organizatorilor.
Lângă calitatea festivalului nu vreau să uit nici de atmosfera de prietenie şi veselie ce s-a creat în zona Teatrului Figura. Vreau să felicit organizatorii pentru rar întâlnita atmosfera pozitivă ce a dominat întregul festival; nu ştiu dacă motivul se datorează faptului că vorbim de o trupă mică, dar cred că toată lumea s-a simţit bine. Indiferent în ce moment al zilei sau al nopţii te îndreptai spre Livingroom, întotdeauna vedeai mulţime şi auzeai voci fericite.
Sper, ca festivalul să continue pe aceeaşi linie şi să ne vedem şi în 2012 cu spectacole la fel de importante, de înaltă calitate şi să avem parte de aceeaşi atmosferă pozitivă specifică Trupei Figura.
Kata Demeter
